Pietrele Carnac

Intr-o frumoasa zona din Franta, nu departe de ocean si cu o clima dintre cele mai placute, se gasesc in jur de 3.000 de megaliti, langa un satuc numit Carnac. Vechi de peste 5.000 de ani, inspira si acum mii de turisti sa vina aici si sa se lase uimiti de mostenirea preistorica a uneia dintre cele mai vibrante tari ale Europei. Nu stim mai nimic despre cei care le-au construit si nici despre motivele lor. Insa nu putem decat sa ne lasam imaginatia sa zboare catre vremurile de la inceputul civilizatiei umane.


Cunoscuti de multa vreme, inca de pe vremea romanilor, megalitii de la Carnac au avut parte destul de tarziu de un studiu amanuntit. James Miln este primul care a acordat atentia meritata acestui loc, mirandu-se de faptul ca megalitii au supravietuit, iar puternicul Imperiu Roman, mai nou decat acestia, nu a avut nicio sansa in fata timpului. Miln si-a luat un ajutor, mai tanarul Zacharia Le Rouzic, care a devenit la randul sau fascinat de locurile pe care le-a vazut. Cum multi dintre megaliti cazusera la pamant, din cauza vremii sau a altor fenomene, Rouzic a decis sa ii ridice pe multi dintre ei, plasandu-i in locul unde s-au aflat initial. I-a insemnat pe acestia cu ciment roz la baza, pentru a putea fi separati de cei care au ramas cu adevarat in picioare de la inceputul timpurilor.

Mai departe de motivele culturale, stiinta si-a propus sa afle exact cat de vechi erau megalitii de la Carnac. Miln intuise bine ca erau de multa vreme in picioare pe vremea cand romanii au ajuns aici, insa aproximarile au variat foarte mult, ajungand pana in anul 4500 i.e.n. Controversa a ramas, desi tehnologia evoluase mult, asa ca a fost destul de greu sa se afle exact cat de vechi erau aranjamentele de pietre, lipsind substantele organice. Din informatiile adunate insa, pietrele au fost ridicate undeva prin 3300 inaintea erei noastre, data acceptata de cei mai multi cercetatori.

Nu se stie prea mult despre civilizatia care a trait aici inainte de stabilirea primelor populatii ce pot fi numite europene. Au ramas putine informatii despre cultura si civilizatia lor. Cel mai probabil se ocupau cu vanatoarea si culesul, avand un puternic cult al stramosilor. Aliniamentele de megaliti au fost construite de un sir de generatii, din cate se pare locul fiind unul sacru. Chiar si dupa ce constructiile au fost ridicate, se pare ca generatiile care au urmat au revenit aici ani de-a randul pentru a-i cinsti pe cei morti.

Complexul de la Carnac include peste 3000 de monoliti, asezati in doua aliniamente principale, numite Menec si Kermario. Alniamentul Menek include 12 randuri de menhiri (pietre masive solitare asezate in pozitie verticala). Cei mai mari ajung la 4 metri inaltime, avand si o greutate destul de mare. Tinand cont cat de rudimentare erau tehnicile folosite acum 5000 de ani, trebuie sa fi necesitat un efort supraomenesc. Astazi, acest efort este respectat, zona fiind protejata, mai ales ca din 1996 este parte a patrimoniului mondial UNESCO. Vizitele sunt permise tot timpul anului, insa sezonul orincipal este din aprilie si pana in septembrie. Vara insa, de multe ori, turistii nu sunt lasati sa se plimbe in voie prin complexul Carnac, terenul putandu-se degrada rapid. Se poate insa alege un tur insotit de un ghid; acesta dureaza o ora si costa 4 euro de persoana.

Privelistea pare pur si simplu de pe alta lume. Pietre uriase, de diverse marimi si forme strajuiesc frumoasa zona franceza, pe fundal vazandu-se paduri si campuri imbietoare. Desi mult mai complex decat Stonehenge, Carnac a ramas totusi un loc mai ascuns, mai linistit, insa in niciun caz mai putin reprezentativ pentu aceasta perioada istorica. Iar pentru cei care doresc sa isi aprofundeze cunostintele, nu le ramane decat sa viziteze Muzeul Preistoriei din micutul sat Carnac, unde li se va raspunde la macar o parte din marile intrebari. Exponatele de aici sunt diverse, de la oseminte, la unelte, ceramica si decoratiuni. Lumea preistorica a fost in mod clar mult mai complexa decat ne-ar placea noua sa credem.

 Iar dupa ce s-a incheiat si turul muzeului multi s-ar astepta ca intreaga activitate sa fi luat sfarsit. Nimic mai gresit; desi mica (5000 de locuitori), localitatea care a dat numele megalitilor este una plina de viata, care profita din plin de turism. Sute de tineri vin aici pentru a se bucura de plajele foarte bine intretinute, dar si de viata de noapte. Cluburile si barurile de pe coasta sunt renumite. In plus, locul este unul excelent pentru windsurfing, asa incat si ziua si noaptea pot fi ocupate aici cu cele mai interesante activitati. Insa, in timp ce zilele trec, iar viata activa a coastei intra in repaos din cauza iernii, megalitii din complexul Carnac raman nemiscati in ordinea in care au fost lasati de stramosii celor care suntem astazi.